Icoana unui serafim reprezintă un înger de un grad superior în ierarhia cerească, fiind descris ca un "înger de foc al lui Dumnezeu".
Caracteristici iconografice principale: Șase aripi: Elementul distinctiv major, conform viziunii profetului Isaia. Culoare roșiatică/de foc: Numele "serafim" provine din ebraică și sugerează focul, simbolizând dragostea arzătoare pentru Dumnezeu.
Poziționare: Serafimii sunt reprezentați adesea deasupra tronului lui Dumnezeu sau în imediata Sa apropiere.
Simbolismul aripilor: Două aripi acoperă fața (din smerenie în fața slavei divine), două acoperă picioarele (ca semn de respect), iar cu două zboară. Liturghie: Prezența lor este simțită în liturghie prin cântarea repetată "Sfânt, Sfânt, Sfânt", care imită slava adusă lui Dumnezeu de către serafimi. Serafimii apar mai frecvent în iconografia bisericească decât heruvimii și sunt un simbol al purificării spirituale, aşa cum reiese din vedenia lui Isaia, unde un serafim folosește un cărbune aprins pentru a-i purifica buzele.