Sfântul Proroc Iona a învăţat din propriile greşeli Când oamenii se gândesc la Sfantul Proroc Iona, adesea primele trăsături care le vin în minte sunt cele negative — încăpăţânarea lui şi neascultarea de care a dat dovadă în unele ocazii. Dar aceasta nu este nici pe departe imaginea completă a personalităţii lui. Să ne amintim că Prorocul Iona a fost ales ca profet de Dumnezeu.Dumnezeu nu i-ar fi încredinţat lui Iona o responsabilitate atât de grea dacă acesta nu ar fi fost un om loial şi drept. Sfantul Proroc Iona a fost unul dintre profeții lui Israel și a primit poruncă de la Dumnezeu să meargă în orașul asirian Ninive și să anunțe distrugerea lui iminentă. Însă Iona nu s-a supus poruncii dumnezeiești, ci a decis să fugă de Dumnezeu, îmbarcându-se într-o corabie. În timpul nopții s-a stârnit o furtună puternică pe mare și, fiind conștient de mânia divină pe care el o provocase, cere să fie aruncat în apă, unde este înghițit de un pește mare, în burta căruia petrece trei zile și trei nopți. În urma unei rugăciuni de pocăință a profetului, peștele îl duce pe țărm, de unde merge în cetatea Ninive și le vestește cetățenilor distrugerea iminentă. Ninivitenii erau închinători la idoli, oameni căzuți adânc în prăpastia păcatului și, odată ce păcatul se instalează în inima omului, mustrările nu își mai ating scopul. Dar odată cu vestea adusă de profet un lucru extraordinar se întâmplă: nu numai că acești oameni, care nu credeau în Dumnezeul lui Iona, își recunosc păcatele, ci începând de la cei mari, până la cei mici, spune Sfânta Scriptură, „au crezut în Dumnezeu, au ținut post și s-au îmbrăcat în sac” (Iona 3, 5). Însuși împăratul s-a dezbrăcat de hainele împărătești, s-a îmbrăcat în sac și s-a culcat în cenușă, dând ordin ca nici oamenii, nici animalele să nu mănânce și să nu bea nimic. În acest context, se dezvăluie adânca pocăință la care ajunsese împăratul, care mai înainte se culcase în mocirla păcatelor de tot felul: „Poate că Dumnezeu Se va întoarce și Se va milostivi și va ține în loc mânia Sa, ca să nu pierim” (Iona 3, 9).