Botezul Domnului mai este denumit și „Epifanie” sau „Teofanie”, după termenii grecești Επιφάνια și Θεοφάνεια, care înseamnă „Arătarea Domnului”, respectiv „Descoperirea / Revelarea Domnului”. În primele secole creștine, Botezul Domnului era prăznuit împreună cu Nașterea Domnului, pe 6 ianuarie. Începând din secolul IV, cele două sărbători au fost prăznuite separat, Nașterea Domnului fiind stabilită pe 25 decembrie, iar Botezul Domnului rămânând pe 6 ianuarie. Se poate observa că unele detalii iconografice (prezența razei, motivul peșterii, muntele cu stâncile aspre, prezența îngerilor) se regăsesc atât în icoana Nașterii Domnului, cât și în icoana Botezului Domnului.